Ambasadorul ipochimen

Ambasadorul Daniel Ionita ipochimen, probabil vorbește de o situație din Bucuresti, acolo unde localnicii pot să te fure și insulta ca la ușa cortului. Despre aroganță nici nu mai vorbim.

Cum poate un ambasador să promoveze atâta intoleranță și să instige la ură? Oare un ambasador are menirea să promoveze valorile țării sale și să respecte băștinașii, iar subiecte de acest gen, poate să le discute în bucătărie cu nevastă-sa.

Urmăriți mai jos o situație deschisă cu o atitudine insultătoare față de moloveni.
———————–
Intamplari in vremuri de pandemie,

astazi, la un supermarket din Chisinau:

Ma asez la coada si cand persoana din fata termina de descarcat propriile produse, incep si eu sa-mi pun pe banda cumparaturile. Nu fac 2 miscari, ca persoana din spatele meu se repede si isi pune propriile produse pe banda, in conditiile in care eu inca nu apucasem sa golesc tot caruciorul (recunosc, in aceste vremuri, de frica lui virusache, merg mai rar la cumparaturi, insa cand merg cumpar pentru o perioada mai mare de timp). Ii spun politicos ca as aprecia daca ar avea rabdare pana finalizez eu de pus pe banda tot ce am, la care domnul riposteaza acuzandu-ma ca sunt agresiv, “ca a vazut agresivitate in ochii mei” (evident, purtam masca, iar ochii si urechile erau singurele organe la vedere). Ii replic ca nu sunt agresiv, ci doar precaut si atent la distanta fizica ce trebuie respectata inclusiv de el, rugandu-l astfel sa pastreze distanta. Ipochimenul insista si-mi spune ca nu stie cine sunt, dar nu credea ca o persoana ca mine, “care arata ca un intelectual, poate fi prost”. Il rog frumos sa nu jigneasca, ii intorc spatele si ma ocup de ale mele. Surprinzator, o doamna de la coada vecina sare in apararea ipochimenului si afirma ca dupa ce ca m-am bagat in fata, mai am si “tupeul” sa comentez. Ce-i drept, ipochimenul recunoaste spasit ca a venit dupa mine la coada.

Morala: nu reactia ipochimenului m-a deranjat (poate era grabit, poate nu a observat ca aveam caruciorul plin de produse pe care inca nu le pusesem pe banda, poate l-a infuriat tricoul meu rosu – cine stie, multa lume necajita in astfel de vremuri), ci reactia doamnei de la coada vecina, la care nici macar nu m-am uitat cu privirea mea cea agresiva. O fi fost oare iritata de accentul meu romanesc?

Angela Brasoveanu Mi-a părut rău că dvs ați pus accentul anume pe faptul că vorbeați românește și din acest motiv ați fost agresat într-un mod idiot de către doi cumpărători la supermarket. Și comentariile nu fac decât să augmenteze această dramă a nevorbirii, a necomunicării cotidiene dintre noi și noi, de fapt. Am avut și noi destule “cazuri de supermarket” la București, dar a trebuit să le facem față, chiar dacă ni se spunea, superior, să traducem.

Comunicăm