Cu Maia Sandu nu putem lupta

Sergiu Mocanu i-a dedicat timp și un text pe măsura ….

… Cu Maia Sandu nu putem nici lupta, nici colabora, pentru că ea este absurdul întruchipat. Absurdul nu este mult sau puțin, nu este mare sau mic, rău sau bun, util sau contraproductiv. Absurdul nu-ți dă senzația că ești prădat, jignit sau escrocat. Absurdul stă la celălalt capăt al adevărului. Acolo ajungi prin lipsa logicii elementare. În fața absurdului îți stă mintea în loc, rămâi dezarmat și neputincios.

Lucrurile erau clare cam de pe când ea a pus filtre în calea hoției, incompetenței și parvenirii, iar la celălalt capăt a ieși o pleiadă de indivizi absurzi: cu diplome în loc de cunoștințe, cu ifose în loc de competențe și cu aroganță oarbă în loc de comunicare cat de cât firească. Tot ce a ieșit din filtrul Maei Sandu este după chipul și asemănarea dânsei, nu-i clar doar ce a trebuit să bage ea într-un capăt al „instalației ei morale” ca la celălalt capăt să iasă Alaiba, Litvinenco, Păpușoi și Grosu? Absurditățile astea, oarecum umane, formele astea de viță de nicăieri, omniprezente acum în toate mijloacele de informare spun, scriu și fac lucruri trăsnite care pot deregla orice mecanism social, politic sau statal. Este bine că judecătorii Curții Constituționale au așa un instrument „în dotare” cum este procedura de inadmisibilitate și un asemenea scut de sănătate psihică individuală cu care să respingă o sesizare în care sunt întrebați „dacă poate să se autodizolve Parlamentul pentru că… ceea ce nu interzice Constituția este permis”. Dar dacă nu ar fi avut această unealtă instituțională ce făceau oamenii ceia, care sunt oameni și ei, au familii, au rude și prieteni? Ce să facă alți funcționari, care nu au asemenea mecanisme și care pot fi întrebați într-o bună zi de Maia Sandu, spre exemplu: Care vor fi economiile Bugetului public al Republicii Moldova pentru călătorii în spațiul intergalactic când ea, “Excelența sa, Doamna Președintă”, va utiliza un microbuz în loc de rachetă și dacă în plus va staționa la toate semafoarele trecerilor pietonale interstelare?

Chiar dacă Absurdul nu are grade de comparație – el de aia și este Absurd, filologic vorbind, ca să i se întâmple tot felul de lucruri absurde – în acest context, Absurdul Maia capătă dimensiuni abisale când ne gândim la faptul că toate deșeurile politice naturale, molfăite și scuipate de ea la coș în prezidențiale, de la Năstase până la Țîcu și Chirtoacă, care în mod sigur nu sunt absurzi, proști – da, ipocriți – fără îndoială, dar absurzi – în nici un caz, acum se bâlbâie, fac fețe, fețe doar de ar prinde și ei un loc lângă Maia, la culoarea verde a absurdului politic moldovenesc pentru parlamentare.

Ceea ce nu înțeleg eu în toată istoria asta halucinantă este cum a putut baba Ileana, natură funciară și fire pragmatică până în a cincea generație să ajungă s-o traficheze Maia în neant? Baba asta știe de sute de ani când să se nască, când să meargă la horă să-și prindă un bărbat, când să-i facă copii, când să-și mărite fetele, cum să-și dădăcească nepoții, când să îmbătrânească și să moară.

Eu înțeleg de ce și cum a ajuns Ileana să-i placă pe rând pe Lucinschi, Urecheanu și Filat, însă cum a ajuns ea s-o aduleze pe Maia, adică, cum a ajuns ea să fie absurdă, să mă tai că nu înțeleg.

Absurdul Maia și… “cum spune Mătușa Ileana…”!

Comunicăm